Cum ati petrecut weekend-ul prelungit? Cu mici si berica? Ehh… ca tot romanul.
Eu am fost la Gruiu. Da, da, acolo am fost si de Paste. Cum a fost? Not so good. Rather boring. Asa e cand ai tai te duc la kilometrii buni de Bucuresti, unde accesul(meu) la net e nul. M-am jucat cu animalutele de care va povesteam intr-un post anterior si m-am uitat la televizor. Si am dormit. Mult.
“Vreau sa fac ceva mai putin plictisitor decat uitatul pe pereti( sau prin iarba in cautare de capuse!)”. Ai grija ce-ti doresti Maria! Ce s-a gandit tata? Hai la plimbare prin padure! Hai! Echipare. Sepci, incaltaminte(nu papuci), pantaloni 3/4 ca e cald!
Aventura, strigati: ura! Pe naiba. Lighioane, serpi, tantari, broaste, sobolani. Am uitat sa mentionez ca nu sufar insectele. M-au inspirat senzatiile de prin padure:
Ma ciupeste insectele
Si moarte dupe mine
Toata ziua mi se aseaza pe cate-un crac
Nu stiu ce sa fac
Ca sa scap!
Tata: Maria, de ce nu-ti place si tie natura?
Maria: Tata, dar imi place natura. Moarta!
Mda, sunt sclifosita, dar pur si simplu detest lighioanele!
Si cand credeam ca nimic nu poate face experienta mai ciudata… Tata se apuca de pescuit in lacul din mijlocul padurii. Interminabil, fratica!
Eu si mama, plictisite, o luam inainte, tata urmand sa ne prinda din urma. Si mergem, si mergem, si mama nu mai tace( Romantele astea!). Din urma noastra un fosnet. Tata! Pe naiba! Un nene nebarbierit, cu o mutra dubioasa, cu un rucsac in spate. Mama, politicoasa, ii face loc s-o ia inainte… Eram pe o poteca nu tocmai incapatoare si pana ieseam din padure… Si credeti ca avea nenea in spate? Un topor! Eu cu mama ne faceam scenarii… Filme horror! Pe bune acum… n-a fost tocmai simpatic nenea si cine stie ce se putea intampla! In sfarsit… iesim din padure. Mentionez ca padurea dadea intr-un camp pe care colcaiau diverse vietuitoare, nu tocmai prietenoase din punctul meu de vedere.
Mama: Aaa!
Maria: Ce e? Ce e?
Mama: Un guster! Nu-ti face nimic!
Inaintam, inaintam… Hmmm, nu e asta drumul.
Maria: Uite, mami! O vaca!
Dar vai ce frumos ne privea! Mai ca mi-ar fi strapuns corpul cu ale sale coarne! ” Cuminte, vacuta, cuminte!”
Si chiar atunci… Poteca se termina. La stanga camp, la dreapta camp, in spate camp, in fata camp! Ii arunc o ultima privire vacii( eu cred ca se amuza copios) si o iau pe mijlocul campului cu mama cu tot. Mama flutura cateva crengi inaintea noastra, doar, doar, sa nu mai vad un guster si sa ma piarda prin padure! Lucru imposibil, avand in vedere vocea de soprana pe care o posed
). In sfarsit- realizez ca spunand urmatoarele cuvinte, pe care mi le asum in totalitate, voi fi data in urmarire generala- mama imi arata un schelet de animal, inveselindu-ma( Da, sunt macabra).
Am ajuns cu bine la destinatie! Si nu s-a intors nenea cu toporul dupa noi! Si dupa vreo 20 de minute a ajuns si tata!
O sa am grija ce-mi doresc… asta da experienta “neplictisitoare”.
Si ce am castigat din aceasta experienta? O poveste numai buna de pus pe blog, cat sa va tina cu sufletul la gura( sau cu gura pana la urechi) pana la final! Tot raul spre bine, cica…